"Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci,alte persoane considera ca ar fi o gradina,altii si-l pot inchipui ca un palat,eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu..."spunea candva Joge Luis Borges.Dar...
Orice carte asezata intr-un raft de biblioteca nu este decat un obiect atata vreme cat nimeni nu o deschide.Fiecare volum prinde viata abia atunci cand este luat in mana si citit,iar soarta actuala a cartilor nu este aceea de a fi vii,ci mai degraba de a ramane in stadiul de obiecte.Un alt loc special in care poposesc cartile este anticariatul.Evident,saracia aduce cartile la anticariat.In primul rand,pensionarii,care trebuie sa traiasca dintr-o pensie foarte mica,isi vand cartile vechi,pastrate de mai multe generatii in familie.E foarte trist sa-i vezi pe acesti oameni cum sunt siliti sa se desparta,cu durere in suflet,de ceea ce reprezinta o parte insemnata a vietii lor.Isi vand trecutul , pentru un viitor incert.
O alta categorie care frecventeaza anticariatele sunt tinerii.Cei mai multi isi vand biblioteca cu totul , pentru ca emigreaza si au nevoie de bani.Sunt mai pragmatici si nu au timp de sentimentalisme,de priviri inapoi.Ce ramane in urma lor?Poate doar spectacolul trist al unui lung razboi al cartilor cu ignoranta , cu indiferenta , cu lipsa de responsabilitate a celor care nu rosesc niciodata de propria ignoranta.
Cati dintre cei care au condus Romania ar putea spune,precum Iorga,"....o,sfintele mele carti....pe care soarta prielnica mi le-a scos inainte,cat va datorez sa sunt om adevarat?"Putini,foarte putini.
Intr-o lume sortita parca abandonarii in haos,in care adevarata criza este cea din suflete,avem nevoie mai mult ca oricand de dascali si de carti.Saracia transforma cartea intr-un simplu obiect.Si e pacat.
