Melancolia este fericirea de a fi trist

Cine se cauta pe sine gaseste lumea.Cine cauta lumea se gaseste pe sine.
Acesta este un blog de urgente intime.
O modesta floare secreta , poate fi mai bogata in saracia ei decat cel mai pretios trandafir.Ea iti aminteste ca,daca destinul nu depinde de tine,numai de tine depinde ce faci cu ceea ce iti da destinul.
Nu exista desavarsire.Exista drumul spre ea.Nu exista glorie durabila,onoruri stabile.Exista idealul sau.
Melancolia este fericirea de a fi trist.
Soarele rasare umed din valuri si apune in valuri.Azi ca si maine.Maine ca si ieri.Zilele trec si in fiecare zi traiesti in eternitate.Te poti bucura de orice,de soare,de ploaie,de linia tarmului,de oamenii galagiosi si veseli,caraghiosi si frumosi pe care-i vezi de departe.Totul e sa te multumesti cu atat,sa traiesti la nivelul senzatiilor,sa nu-ti mai pui intrebari,sa nu auzi pe nimeni strigand "Chi vuol esser lieto sia..."sa vezi numai gesturile ,copii care se stropesc ,o femeie care danseaza pe nisip.O incertitudine sau o boala ascunsa secera elanurile in acest univers care are ceva din fragilitatea inceputului de toamna,la mare,cand soarele incalzeste plaja goala,iar linistea poate fi orice,impacare,regret,convalescenta luminoasa.
Melancolia n-are nevoie sa vada florile ofilite ca sa ramana pe ganduri.Maine nu se stie ce va fi.
Maine vom vedea ce va ma fi.
Nu ma lamentez pentru a fi compatimita,ci pentru a-mi da curaj,singurul mod de a fi mai tare decat nefericirea fiind acela de a o privi in fata.
Bucuria mea este melancolia.
Dincolo de orice mare e o mlastina.Inoti,inoti,inoti,pentru ce?
Totul imbatraneste,pana si nefericirea.Si nu exista oare o tacere de dincolo de cuvinte,asa cum exista una dinainte de cuvinte.
Traim intr-un secol care nu mai are rabdare sa asculte, si de altfel ce sa ne spuna tacerea cand,adeseori,nici macar strigatele nu mai reusesc sa se faca auzite.
Sunt doar atata cat reusiti sa vedeti dim mine.
De aceea surad.
O zi de dragoste valoreaza mai mult decat eternitatea si "putinul" trait mai mult decat "totul" visat.
Exista o prapastie intre singuratatea voita si singuratea impusa.Prima te apropie de tine insuti.Cea de a doua nu face decat sa te indeparteze de altii.Prima daruie.Cea de a doua frusteaza.Prima e foarte aproape de un inceput de drum.Cea de a doua e foarte aproape de un mormant.
CHI VUOL ESSER LIETO......MAINE VOM VEDEA CE VA MAI FI.

(pentru Dani,din tot sufletul)